ziua a treia

dezbatere „Bookblog”, moderată de Andrei Roşca

revista Egophobia prezentata de Diana Todea

 

performance Chris Tănăsescu

echipa organizatorică: Mugur Grosu, Ovia Herbert, Oana Cătălina Ninu, un cristian

poză de final

În loc de epilog

Am asistat, ca şi mulţi dintre dumneavoastră, la o desfăşurare de forţe active. Poate că acestei invitaţii la autopromovare i-ar fi stat mai bine (logistic cel puţin) să nu pornească la drum cu titulatura de festival. Ideea unui festival implică aspecte care oficializează excesiv evenimentul. Ceea ce creşte, exponenţial, aşteptările. Ori, ediţia inaugurală ne-a dovedit că primul pas nu e chiar atât de uşot de făcut. Important eeste că din toată această poveste au ieşit la lumină proiecte valabile. Pasul n-a fost bătut pe loc din simplul motiv că, poate, cele mai importante voci ale underground-ului au participat şi s-au desfăşurat în condiţii de club.

Am fost atenţionat înainte de începerea programului că underground-ul literar nu există. Ei bine, am încercat în aceste trei zile să observ dacă ideea iniţială, cum că putem vorbi despre o zonă underground, se susţine.

Fără să intru în amănunte şi fără să încerc o teoretizare păguboasă, am asistat-cred-la un demers recuperator pe de o parte, riscant ca formulă pe de alta. Firesc sau conjunctural, de suprafaţă sau de substanţă, personalizat sau general, underground-ul literar are acoperire. Fie că este vorba despre un underground al mijloacelor (proiecte care nu răzbat din zona under din lipsă de resurse, preponderent financiare), fie că vorbim despre un underground al intenţiilor (proiecte care ţin de underground-ul receptării- atâta pot duce, cu alte cuvinte!), fie că este un underground asumat explicit (public specific) sau că avem de-a face doar cu o alipire (cazul blogurilor), trebuie să recunosc, cu satisfacţie chiar, că sub umbrela underground-ului este destul loc.

Şi, pentru că metafora este palpabilă, umbrela lui Mugur grosu ne dă o imagine clară, să-i spunem, fenomenului. Spiţele ei nu susţin decât prelata imaginară, atenţie-liberă şi multicoloră- a ceea ce, generic, am denumit aici underground literar. O umbrelă care, în loc de orice manifest sau legitimare, propune o desfăşurare de proiecte.

„Festivalul” a fost gândit ca un prim pas. iată că acest mic pas ne-a adus mai aproape de ceea ce ar trebui să fie o mişcare alternativă colectivă. Calitatea majorităţii invitaţilor obligă practic la o continuare. este cazul să depăşim politica de club şi să ne axăm pe o promovare mai înaltă, la standarde care ies clar din underground (din autofinanţare şi din gratuitate).

Mulţumind tuturor invitaţilor, salutând prezenţa numelor grele care legitimează practic această desfăşurare(de la reviste virtuale la bloguri, de la autori cu statut underground-nedebutaţi în volum, la autori de primă mărime prezenţi în program sau în sală, de la realizatori de videopoeme, la promotori), mulţumindu-vă dumneavoastră pentru răbdare, înţelegere şi participare, echipa organizatorică (Mugur Grosu, Oana Cătălina Ninu, Ovia herbert şi un cristian) declară închisă prima ediţie a festivalului no name fest. Poate că următoarea ediţie se va numi tiuk!fest sau melciclopedia fest sau oricum altcumva. Nu titlul şi locaţia contează. Contează reprezentativitatea şi plusul de atenţie şi de experienţă care se vor fi acumulat. pentru că, cu foarte puţine excepţii, aceste proiecte reunine sub umbrela underground-ului merită o a doua ediţie.

Mulţumesc Paul Radu, mulţumesc Cosmin Dragomir, mulţumesc Iulian Tănase, mulţumesc Miţoş Micleuşanu, mulţumesc Răzvan Ţupa, mulţumesc Mihail Vakulovski, mulţumesc Sorin-Mihai Grad. E loc de mai bine, de ce să nu recunoaştem? Să recunoaştem, totodată, că trebuie început de undeva.

A foat ediţia inaugurală no name fest, 26-27-28 octombrie 2007, Club A, Bucureşti.

Underground-ul literar există? Sincer, nu mă mai interesează.

un cristian